Nou! Legea nr. 219/2015 privind economia socială a fost adoptată în Parlament și intră în vigoare la sfârșitul lunii august 2015.

Legea, conform Monitorului Oficial, are ca obiect “reglementarea domeniului economiei sociale, stabilirea măsurilor de promovare şi de sprijinire a economiei sociale.” Se mai stipulează că “economia socială contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale, crearea de locuri de muncă, implicarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil, prevăzut de prezenta lege, în activităţi cu caracter social şi/sau activităţi economice, facilitând accesul acestora la resursele şi serviciile comunităţii.” Pentru mai multe informații vă rugăm accesați http://www.monitoruloficial.ro (MONITORUL OFICIAL NR. 561 din 28 iulie 2015)

Economia socială, numită şi „economie solidară” sau „al treilea sector”, s-a dezvoltat din necesitatea de a găsi soluţii noi, inovatoare unor probleme sociale, economice sau de mediu ale comunităţilor şi pentru satisfacerea nevoilor membrilor comunităţii care sunt ignorate sau insuficient acoperite de sectorul public sau privat. Scopul principal al economiei sociale, în comparaţie cu scopul economiei de piaţă, nu este obţinerea de profit, ci constă în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi oferirea de noi oportunităţi pentru persoanele dezavantajate sau făcând parte din categorii vulnerabile.

Conform Centrului Internațional de Cercetare şi Informare privind Economia Publică, Socială şi Cooperatistă (CIRIEC), economia socială este “setul de întreprinderi private organizate formal, dotate cu autonomie decizională şi libertate de asociere, create pentru a întâmpina nevoile membrilor prin intermediul pieței, prin producerea de bunuri şi furnizarea de servicii, asigurări şi finanțare, în care procesul decizional şi orice distribuire a profiturilor sau a excedentelor între membri nu sunt direct legate de aportul de capital sau de cotizațiile plătite de membri, fiecare dintre aceştia dispunând de un vot. Economia socială include şi organizațiile private organizate formal, dotate cu autonomie decizională şi libertate de asociere, care prestează servicii necomerciale pentru gospodării şi ale căror excedente, dacă există, nu pot fi însuşite de agenții economici care le crează, controlează sau finanțează.”

CARACTERISTICI ALE STRUCTURILOR DE ECONOMIE SOCIALĂ

Organizațiile care activează în domeniul economiei sociale au anumite caracteristici de bază:

• sunt private, aflându‐se în afara controlului direct al sectorului public, iar managementul este autonom şi independent față de autoritățile publice;
• misiunea lor are o componentă profund socială;
• activitatea economică este destinată susținerii financiare a proiectelor sociale;
• îşi adaptează activitatea în funcție de nevoile specifice ale comunității în care activează;
• sunt legal constituite şi au o structură formală;
• au autonomia deciziei;
• funcționează democratic, cu participarea tuturor membrilor;
• aderarea la organizație ca membru este liberă;
• distribuția câştigurilor în cadrul organizației nu depinde de capitalul investit de membri, ci de efortul direct al acestora în activitățile organizației.

Principalul motor al economiei sociale nu este profitul ci acțiunea în slujba publicului. Structurile de economie socială (SES) obţin un profit din activitatea pe care o desfășoară şi, în plus faţă de întreprinderile private clasice, susţin creşterea economică a zonei în care își desfășoară activitatea. În România, conceptul de economie socială nu are cadru legislativ, iar dintre formele organizaţionale proprii acestui concept, regăsim asociaţiile, fundaţiile şi, într-o oarecare măsură, cooperativele.

Termenul de economie socială este foarte larg, dar este acceptat în general pentru a cuprinde toate tipurile de activităţi economice şi sociale care au loc în mai multe forme legale în cadrul sectorului privat şi al celui public.

Asociațiile și fundațiile se remarcă prin furnizarea de servicii de sănătate și bunăstare, activități sportive și recreaționale, cultură, regenerarea mediului înconjurător, drepturi umanitare, sprijin pentru dezvoltare, drepturile consumatorilor, educație, formare și cercetare. Unele entități ale economiei sociale funcționează pe piețe supuse concurenței în timp ce altele lucrează aproape de sectorul public.

Spre deosebire de abordarea organizațiilor non-profit, potrivit căreia sectorul terțiar are un rol caritabil şi filantropic şi desfăşoară inițiative de solidaritate unidirecționale, economia socială promovează, de asemenea, inițiative de afaceri care implică solidaritate reciprocă între promotorii acesteia, pe baza unui sistem de valori în care procesul decizional democratic şi acordarea de prioritate ființei umane, şi nu capitalului, prevalează în distribuirea excedentelor.

PRINCIPII ALE ECONOMIEI SOCIALE

• principiul solidarității și al implicării individuale în procesul cetățeniei active;
• supremația participării actorilor sociali, a persoanei și a obiectivelor sociale asupra capitalului;
• controlul democratic exercitat de membrii organizaţiei/ întreprinderii/structurii de economie socială;
• autonomia de gestiune şi independenţa faţă de autorităţile publice;
• alocarea celei mai mari părţi a excedentului pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă şi de furnizare de servicii membrilor în conformitate cu interesul general.

ASTFEL, STRUCTURILE DE ECONOMIE SOCIALĂ:

• generează slujbe de bună calitate și un nivel de viață mai bun ;
• oferă un cadru care să permită apariția unor noi întreprinderi și noi forme de muncă
• joacă un rol important în dezvoltarea locală și coeziunea socială;
• sunt un factor de democrație;
• contribuie la stabilitatea și pluralismul piețelor economice;
• corespunde priorităților şi obiectivelor strategice stabilite de UE pentru următoarea perioadă: coeziune socială, ocupare deplină, luptă împotriva sărăciei, democrație participativă, o mai bună guvernare, dezvoltare durabilă.

(sursa: Broșura “Dezvoltarea de întreprinderi sociale incluzive pentru persoanele vulnerabile la nivelul regiunilor de dezvoltare Sud­Vest, Sud­Est, Nord­Est, Sud, Nord­Vest, București­Ilfov – UNI 2014”, publicată în martie 2015)